Culcat, soldat Lucescu!

Unul dintre oficialii din Ghencea, team-manager din câte am înțeles, a ieșit în public cu o compunere școlărească al cărei miez (dacă există!) constă într-un pachet de povețe livrate pe adresa selecționerului echipei naționale. Cea mai didactică dintre acestea ar fi aceea de ”a fi mai atent”. Cojile de nucă pe care va trebui să stea Lucescu au fost puse la colțul clasei după ce recent, după un meci al FCSB-ului, nea Mircea ar fi rostit ”Steaua” în loc de acronimul prin care ar fi trebuit să nominalizeze campioana României.

Sesizare la locul de muncă

Se atenționează și Federația pe această temă. Lucescu e angajatul FRF, iar comunismul victorios la orașe și sate presupune că atunci când ai o contradicție cu cineva, îi faci matale frumușel o sesizare la locul de muncă. La șeful de cadre, eventual, asta dacă secretarul de partid cu propaganda e ocupat.

Se vorbește și despre o posibilă dare în judecată a selecționerului. Aici pare mâna procesomanului Talpan, care mai are puțin și se judecă și cu stelele din alte galaxii, care au insolența de a se numi ”stele”. Poate-l vede cineva din conducerea Oștirii și-l face general, să fie și dumnealui pe picior de egalitate cu Eremia Grigorescu.

Publicul, contravenientul colectiv

Așa stând lucrurile, Mircea Lucescu ar trebui să lase baltă pregătirea meciurilor cu Kosovo și cu Cipru și să consulte numaidecât un avocat. Asta în cazul în care cetățeneasca sesizare ”pe adresa locului de muncă” încă n-a produs vibrații la Casa Fotbalului.

Se pare că în birourile din Ghencea există un departament de supraveghere, care monitorizează cine are cutezanța de a-i spune Steaua FCSB-ului.

Sunt vizate cazurile individuale (Lucescu, Emil Grădinescu, dar și alte nume, tot mai multe și tot mai sonore) și se ignoră contravenientul colectiv, adică tribuna de aproape cincizeci de mii de oameni, care strigă aproape săptămânal ”Forza Steaua” atunci când pe tabela de marcaj a Arenei Naționale scrie altceva. Asta în contrapartidă cu tabela de marcaj din Ghencea, pe care scrie Steaua, dar prin preajmă, la meciuri, nu sunt decât câteva sute de persoane, care nu se prea aud.

De gazon au uitat?

Extrem de grijulie la exprimări, împlinindu-și adevărata menire doar prin sălile de tribunal, Oștirea, prin profesoralii săi reprezentanți, uită că nu mai demult de două luni a pus la dispoziția echipei naționale (contra cost, firește) un câmp cu cartofi pe post de gazonul unui teren de fotbal. Le-a zis cineva că e sabotaj? Nu le-a zis, firește, fiindcă ”pârjolirea ogoarelor” nu era neapărat pentru națională, cât pentru marele dușman FCSB, chiriaș și el acolo în acea perioadă.

Pe vremuri, problema gazonului, dacă se strica, se rezolva într-o noapte cu pașii soldaților și cu elicopterele zvântând iarba. Acum preocupările sunt altele, printre care și cea de a-l dăscăli pe un mare antrenor, de 79 de ani, care ar trebui să fie „mai atent”.